luni, 28 aprilie 2014

Pastorul Paul Dan din San Diego este unealta diavolului

Paul Dan este un pastor din San Diego, plin de ură și unealtă a sistemului instituțional bisericesc. Haita de Baptiști care m-a atacat pe mine este formată din oameni cu instincte de lupi, cu o natură decăzută și profund coruptă. Acești oameni nu sunt capabili să pună două observații una lângă cealaltă și să tragă o concluzie logică din ele.
Vârful de lance este un individ care se prezintă cu numele Paul Dan, probabil pastor baptist în San Diego, S.U.A. , un semianalfabet cu serioase tare mintale, care a învățat să scrie și să citească împins de către părinții săi, sub amenințarea pedepselor, dar care și-a însușit aceste abilități, în mod incomplet și care, din acest motiv, nu poate să înțeleagă bine ceea ce citește. Se mai poate numi și pastorul curvar, căci nu suportă să se uite la o femeie fără să se gândească ore în șir la ea. Și, acest lup îmbrăcat în haină de oaie, se uită numai după femei, oriunde merge. Un astfel de individ, care este asmuțit, în primul rând, de propria sa incompetență, insolență și lipsă de calificare, face un zgomot supărător și deranjant pentru orice om care are bun simț. Paul Dan este un acolit al pastorului Daniel Brânzei, un funcționar bisericesc tipic, care se zbate pentru scaunul lui și care se teme să nu își piardă privilegiile legate de funcția sa bisericească. Paul Dan este un netrebnic, un afemeiat, în slujba unei puteri obscure care se luptă să țină în întuneric conștiințele credincioșilor și credincioaselor creștine. Despre prostie ce să mai vorbim? Prostia este un efect al inculturii și Paul Dan este o persoană care atunci când aude de cultură îi vine să scoată pistolul.

Ce spune acest neisprăvit, despre mine? Paul Dan mă compară cu unii dintre cei care au înființat mișcări creștine mondiale, citez din postarea care mă privește pe mine: ”Poate fii pus in galeria marilor sectanti ai lumii ca si iehovistul Charles Taze Russel, mormonul Joseph Smith Jr., adventista Ellen G. White, sau carismaticul Peter Wagner impreuna cu compania de carismatici de toate persuasiunile.”

Handicapat cum este pastorul Paul Dan uită să pună în aceeași galerie și pe aceia care au inițiat cultul baptist. Haideți să vedem cine sunt Baptiștii. Citez dintr-un articol, care se referă la ei: ”Această perspectivă sugerează că baptiștii au fost inițial separatiști, parte a reacției puritane față de corupția prezentă în Biserica Angliei în secolul XVII. În 1609, John Smyth a convins un grup de separatiști din Olanda să înceapă o biserică a baptiștilor generali cu o teologie arminiană. În 1610, Henry Jacob a convins în Anglia un grup de puritani cu o teologie calvinistă să formeze o biserică congregațională, grupare ce va primii în cele din urmă, în 1638, sub conducerea lui John Spilsbury, denumirea de baptiști particulari. Baptiștii particulari și generali nu erau de acord în controversa arminianism versus calvinism, până la formarea în secolul XIX a Uniunii Baptiste a Marii Britanii, sub Andrew Fuller și William Carey, în scopuri misionare. Baptiștii americanii au urmat la scurt timp acest model.”[1]

După cum se vede, din cele de mai sus, Baptiștii, care au origini mai vechi în Anabaptiști și Donatiști au și ei la bază tot o încercare de reformare a Bisericii, datorate corupției instituției bisericești, din vremea respectivă. Paul Dan a părăsit, împreună cu mentorul său Daniel Brânzai calea reformei inițiale și s-au instalat comod în privilegiile pe care le conferă postura de funcționar bisericesc. La fel cum au procedat Baptiștii, la vremea la care au început reforma lor și eu mă declar nemulțumit de ceea ce văd în lumea creștină și mă străduiesc să caut cauzele acestei stări de fapt. Cauza principală este modul literal, ne-duhovnicesc, în care sunt înțelese scrierile N.T. Se pune accentul mai mult pe ritualuri decât pe experiența personală cu Hristos și se închide pur și simplu relația personală cu Hristos, prin limitele pe care Bisericile instituționale le pun în practicarea învățăturilor lui Isus (Iisus), limite deduse dintr-o înțelegere și interpretare greșită a N.T., în care forma este considerată mai importantă decât conținutul. Același lucru se întâmpla cu Evreii, care deveniseră foarte rafinați în forme ritualice, dar care eliminaseră conținutul spiritul al Legii, adică dreptatea, mila și credincioșia. Baptiștii reprezintă astăzi o formă osificată a credinței creștine care nu îi îndrumă pe oameni către o întâlnire, relație și experiență personală cu Hristos, ci către instituția lor bisericească, către doctrinele și dogmele ei.

Pastorul handicapat, afemeiat și lipsit de orice cultură, Paul Dan, nu înțelege ceea ce scriu eu. Fără îndoială, eu consider scrierile N.T. foarte importante și toate articolele mele prezintă o argumentare foarte serioasă, bazată pe textele N.T. Acest neghiob însă nu este capabil să producă contr-argumente la ceea ce scriu eu, în schimb, mă atacă personal. Din nefericire, în timp ce subliniază importanța scrierilor N.T. pastorul baptist Paul Dan nu poate să înțeleagă că toate scrierile N.T. nu arată către ele însele, adică către litera lor, ci către importanța lucrării Duhului Sfânt, a nevoii stringente ca Dumnezeu să locuiască în om și să îl conducă pe acesta de acolo, din interiorul său, din interiorul conștiinței sale. Hristos în om este nădejdea slavei și nicidecum nu poate să fie vorba despre o cunoaștere pur teoretică a scrierilor N.T. O cunoaștere a scrierilor ”din exterior” adică învățate ca pe o lecție la școală, fără asimilarea acestora, în mod personal, la nivelul unei spiritualități proprii și fără aplicarea lor la existența cotidiană este nemeritorie.


[1] http://www.monergism.ro/index.php/istoria-bisericii/istoria-baptistilor/‎

  
Alte informații despre Pastorul Baptist Paul Dan:
 


 Aşa stă scris titlul unui articol pe pagina unui ziar online din Tecuci despre un pastor baptist, ilustrat cu o poză tendenţioasă (cea alăturată), articol încadrat la rubrica, cică, showbiz.  Autorul articolului, unul care, după stilul şi limbajul scriituri, pare a fi din “interior”, se pare că ştie  detalii picante despre contestatul pastor baptist Paul Dan. La origine ortodox, acesta ajunge să cocheteze o vreme cu mişcarea tudoristă ca mai apoi să se convertească la baptişti. Se mută în California iar de aici încolo este prezentat în articol ca un absolvent de teologie frustrat care nu-şi găseşte locul fiind refuzat de mai multe biserici pentru funcţia de pastor. Ba mai mult, refuzul unora vine din pricina faptului că, citez din scriitura autorului: “fraţii se tem de tudoristul nărăvaş care se ispiteşte atât de uşor în prezenţa reprezentatelor sexului frumos, fie ele şi surori în Domnul. Bineînţeles, ereticul Dan se apropie de ele sub pretextul că vrea să le înveţe “calea mai îngustă”. Şi cum se ştie că o extremă o naşte pe cealaltă, Paul Dan, în loc să le “evanghelizeze” rămâne mereu cu ochii holbaţi după femeile altora.”

Această acuză vine după ce în prealabil Paul Dan a scris pe blogul său despre vizita într-o biserică evanghelică unde, citez, după program ochii i-au rămas aţitinţi asupra fustei (mini) a unei surori din biserică. Sora cu pricina se făcea că era chiar fiica pastorului iar Paul Dan a scris despre aceasta pe blog că a ramas uluit când a văzut cât de “deşănţat” se îmbracă surorile în biserică.

Această remarcă a fost speculată de autorul articolului care îl învinuieşte că este un “împătimit al inspectării formelor suple ale surorilor”.

Spre finalul articolului autorul îşi cam dezvăluie orientările religioase  spunând că datorită unor manifestări care le practică Paul Dan este mai rău ca cei de la Străjeri. Ba mai mult autorul îl consideră pe Paul Dan, citez, un eretic frustrat, care datorită aspiraţiei la faimă (dorinţa acerbă de-a deveni pastor) a căzut sub influenţa duhurilor demonice iar Satana l-a înşelat făcându-l să calce constant peste cuvintele Domnului Iisus care a spus: “Oricine se uită la o femeie ca să o poftească, a şi păcătuit cu ea în inima lui”. Autorul îl dă pe Paul Dan exemplu relevant de individ căzut de la credinţă, despre care subliniază a nu se confunda cu preşedintele Asociaţiei Baptiste din SUA şi Canada, Dan Paul, care este un creştin veritabil, subliniază corespondentul Gabriel Stănculescu, autorul articolului.

Despre acest Paul Dan ce se poate spune e că e declarat un creştin conservator, conform blogului. Îl consideră pe Zac Poonen, un izvor de aberatii si erezii, consideră ineficientă şi lipsită de relevanţă organizaţia  BIG impact şi Summitul Global de Conducere şi nu este deacord cu manifestările şi stilul de muzică de la Peniel. Şi aici aş aminti un episod povestit de acesta pe blogul său. În urma unei predici susţinute în cadrul unei conferinţe Peniel la Timişoara, citez, după ce tinerii s-au sculat de jos, cu fata rosie de plins, prezentatorul a spus ca trebuie sa concluzionam cu bucurie momentul acela. Tinerii au mers inapoi pe banci, iar formatia rock a inceput sa cinte dezlantuit o muzica de discoteca irezistibila. Incet, acea atmosfera de reverenta si de prezenta lui Dumnezeu a disparut, si majoritatea tinerilor au inceput sa sa miste putin in ritm de dans, sau sa se manifeste lumesc. Am ramas stupefiat de ce s-a intimplat.

Probabil că acel eveniment l-a transformat într-un potrivnic declarat al evenimentelor Peniel.

Iar despre corespondentul Gabriel Stănculescu, autorul articolului, probabil că a avut un “meci de disputat cu Paul Dan” şi a ales să-l tocmească un pic. Poate cele spuse de el sunt adevărate, poate nu. Dacă este nevinovat, normal ar fi ca Paul Dan să dea în judecată ziarul şi pe autorul articolului pentru calomnie şi să-şi demonstreze nevinovăţia, asta dacă are ce demonstra.  Cel puţin aşa ar fi corect faţă de enoriaşii cărora le predică. Sau ar trebui să pozeze în victimă, smerit şi umil, ca un miel pe care-l duci la tăiere, aşteptând dreapta judecată a lui Dumnezeu? Asta ar fi culmea ipocriziei…

 


 

Dar ca să fim şi practici, dacă unuia din fruntea unei biserici sau din comitetul de organizare sau deţinător al unei funcţii ecleziale i se aduc acuze, de orice fel, nu ar fi onest faţă de enoriaşi ca acuzatul să-şi demonstreze nevinovăţia? Ar elimina suspiciunile membrilor din comunitate,  incriminatorii ar fi pedepsiţi iar imaginea unei comunităţi religioase nu ar mai fi terfelită. Din păcate însă cei mai mulţi acuzaţi aleg să tacă. Oare de ce?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu